Tehnologiile asistive.

        O dizabilitate cu siguranță implică limite funcționale care au fost cauzate de o boală sau un accident. În unele situații limitele se pot atenua, de exemplu, o persoană cu auz redus poate folosi o proteză auditivă menită să-i redea auzul; cei cu vedere redusă folosesc ochelari sau lentile de contact. Activitățile de zi cu zi pot fi foarte dificile pentru o persoană cu handicap din cauza durerilor, dificultății de a se mișca sau comunica sau învăța, însă acceptarea din partea societății ar reduce semnificativ efectele dizabilității.

  Dacă barierele sociale și ambientale ar fi eliminate, persoanele cu dizabilități ar avea în realitate oportunități egale cu persoanele fără handicap.

 Este posibil să cunoașteți mult despre ce sunt tehnologiile adaptive. Mi-am propus sa va prezint informații cât mai scurte și clare despre acest subiect, însă nu pretind că ar fi cele mai scurte și mai clare posibil. Fiecare persoană poate aprecia cât de mult aceste echipamente o pot ajuta.

 Termenul tehnologii adaptive se referă în mod obișnuit la produse, dispozitive sau echipamente cumpărate ca atare sau modificate dupa nevoi, care sunt folosite pentru a menține, crește sau îmbunătăți capacitățile funcționale ale indivizilor cu dizabilități și vin atât în ajutorul copiilor cât și adulților cu nevoi speciale.

 Produsele din categoria tehnologii asistive pot permite persoanelor cu dizabilitati sa duca la bun sfarsit treburile de zi cu zi , ii sprijina in comunicare, educatie, in activitatile lucrative si recreative, de fapt, ii ajuta sa-si dobandeasca o mai mare independenta si sa-si imbunatateasca standardul de viata.

 Instrumentele asistive pot ajuta prin imbunatatirea functiilor fizice sau mentale, compensarea un defect, prevenirea inrautatirii conditiei de sanatate, creste capacitatea de a invata sau chiar inlocuie membre amputate.

 Serviciile asistive includ sprijinul acordat persoanelor cu dizabilități sau însoțitorilor lor în alegerea, achiziționarea sau folosirea instrumentelor adaptive. De asemenea includ evaluarea funcțională și instruire cu ajutorul instrumentelor și produselor demostrative, și în achiziționarea sau închirierea lor.

 Tehnologia asistivă are scopul de a facilita accesul persoanelor cu dizabilităţi la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional. Persoanele cu diferite tipuri de dizabilităţi pot folosi o serie de dispozitive şi echipamente ajutătoare pentru ameliorarea sau suplinirea anumitor funcţii sau structuri ale organismului, pentru lărgirea sferei de activităţi şi îmbunătăţirea participării lor sociale. Tehnologia asistivă ajută oamenii să se deplaseze, să se orienteze în spaţiu, să se transfere de pe pat pe scaun, pe scaunul de toaletă şi în maşină, să mănânce, să se îmbrace, să-şi facă igiena personală, să comunice, să înveţe, să citească, să scrie ş.a.m.d. Aceste echipamente pot fi folosite acasă, în comunitate, la volan, pe computer, pe internet şi la locul de muncă.

 Iată câteva exemple de echipamente şi dispozitive asistive utilizate de persoanele cu dizabilităţi locomotorii: dispozitive de scris destinate persoanelor cu dexteritate limitată şi cu posibilităţi limitate de prehensiune, mouse-uri care necesită un control motor mai puţin fin, tastaturi şi telefoane adaptate, soft-uri specializate pentru cei care au nevoie de un sistem de comandă computer-hands free, sisteme de recunoaştere a vocii, mobilier ergonomic, sisteme pentru adaptarea maşinii, rampe şi lifturi pentru clădiri, dispozitive de ridicare şi transport, dispozitive pentru bucătărie, accesorii pentru baie, scaune de toaletă, dispozitive de îngrijire personală, produse şi dispozitive pentru incontinenţa urinară, dispozitive pentru deplasare şi mobilitate (bastoane, cârje, cadre, rolatoare, scaune rulante cu acţionare manuală, scaune rulante electrice, miniscutere) şi orteze.

    Şcoala Mare de Déu de Montserrat School (Terrassa, Catalonia) este un exemplu care demonstrează progresul obţinut prin implementarea măsurilor pedagogice reuşite. În circumscripţia acestei şcoli locuiesc multe familii dezavantajate socioeconomic, iar rata şomajului şi cea a sărăciei sunt mari. Şcoala a început să implementeze măsurile în anul şcolar 2001/2002, după care procentul de elevi care a promovat examenul oficial la abilităţi de lectură a crescut de la 17% la 85% în doar cinci ani (2001-2006). Mai mult, în 2010-2011, toţi elevii (100%) au promovat examenul de competenţe de receptare a unui mesaj oral în limba engleză. Implicarea familiilor fără studii superioare în activitatea şcolară a contribuit la depăşirea stereotipurilor legate de performanţele şcolare scăzute ale elevilor imigranţi.

„Ne place să lucrăm în grupuri interactive pentru că învăţăm mai mult, iar timpul trece mai repede… Devenim prieteni mai buni şi avem mai multă încredere unii în alţii”, a declarat Ania, o elevă de zece ani a acestei şcoli, referindu-se la avantajele grupurilor interactive în clasa ei. În videoclipul următor, o puteţi urmări vorbind pe această temă în cadrul conferinţei finale INCLUD-ED, care a avut loc în decembrie 2011.

   Un alt exemplu este un studiu de caz longitudinal desfăşurat într-o şcoală primară spaniolă din Albacete, regiune în care 90% din populaţie este de etnie romă. Caracterizată drept o „şcoală ghetou”, instituţia se confrunta cu un nivel apropiat de zero al performanţelor şcolare, precum şi cu frecvente conflicte între elevi, profesori şi familii. Autorităţile locale şi administratorii şcolii, în dialog cu cercetătorii INCLUD-ED, au implementat activităţi bazate pe dialog şi participare, inclusiv o serie de măsuri pedagogice. Ca urmare, elevii şi-au îmbunătăţit considerabil performanţele şcolare, absenteismul a scăzut considerabil, iar familiile rome s-au implicat în spaţiile de învăţare ale şcolii, contribuind la transformarea relaţiilor de inegalitate persistentă dintre ele.

     Pornind de la caracteristicile înglobate ce ţin de domenii foarte dezvoltate din tehnologia informaţiei, consider că, dispozitivele electronice personale de luat notiţe prezintă o gamă largă de avantaje ce rezidă mai ales din combinarea tehnologiilor asistive cu un număr tot mai mare de oportunităţi oferite de calculatoarele personale. Spre exemplu, accesul la internet lărgeşte considerabil cantitatea de informaţii la care poate să aibă acces o persoană cu deficienţă de vedere. Avantajele notetakerelor sunt aşadar multiple şi pot fi sintetizate astfel:

- Viteză mare de scriere;

- Scriere frontală;

 - Feed-back audio şi tactil;

- Stocare electronică a documentelor;

- Portabilitate;

- Memorie proprie mare;

- Dimensiuni reduse;

- Operare silenţioasă;

- Conectivitate cu alte dispozitive din sfera IT;

- Accesul la surse multiple de informaţii (Internet, Radio, etc.)

     Din punctul meu de vedere, dezavantajele acestei tehnologii rezidă în principal în aspectele legate de preţul de achiziţie ridicat şi în necesitatea înţelegerii unor concepte de bază din informatică necesare pentru utilizarea aparatelor respective. În opinia mea, punctele slabe ale dispozitivelor personale de luat notiţe sunt:

- Preţul ridicat de achiziţie;

- Necesită un anumit nivel iniţial de pregătire pentru utilizare;

- Cantitate mică de informaţie tactilă oferită simultan - operare secvenţială;

- Implicaţii ale autonomiei energetice.

     În concluzie, cred că, acest demers de re-orientare către domenii de activitate moderne a sporit şansele de integrare socială şi a redus riscul segregării sociale.