Impactul noilor tehnologii în cadrul orelor de curs în viitor.

     Este limpede ca educatia viitorului trebuie sa tina pasul cu noile tehnologii. A pierde ritmul înseamna a avea un tineret pasiv, neimplicat în procesele transformarilor tehnologice. Un studiu realizat de Institutul pentru Economia Digitala (Instituto de la Economía Digital, ICEMD – ESIC) din Spania scoate în evidenta câteva macrotendinte în educatie pentru deceniile care vin. Scoala, educatia scolara, predarea, recunoastem sau nu, nu mai sunt ca acum o jumatate de secol. Sistemul analog de predare, ca si mentalitatea conventionala de acum 50 de ani, s-au modificat odata cu aparitia erei digitale. Introducerea tehnologiei IT în invatamânt a schimbat într-o oarecare masura fata scolii. Dar metodele de predare? Dar mentalitatea profesorilor? Acestea par sa fi ramas în urma, neadaptate înca la era digitala.

     Cu alte cuvinte, sistemul educational în scoli a ramas în urma orizonturilor deschise de noile tehnologii. „S-a presupus ca introducerea computerelor în scoli va îmbunatati reusitele scolare si va modifica modul în care predau profesorii”, spune Larry Cuban, profesor la Stanford University. „Din pacate, niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat”. Cum ar putea sa se modifice în viitor vechile metode de predare în scoala pentru ca elevii sa iasa din mediul academic mai bine pregatiti pentru provocarile noului secol? Iata cum se vede acest subiect din Europa.

       Învăţarea din jocuri

  Asa cum în ciclul prescolar învatarea se face prin activitati ludice (prin joc), tot asa se poate folosi dinamica jocului în medii scolare tocmai pentru a genera atitudini si actiuni vizând un scop determinat sau predeterminat. Daca tehnologia permite sa se adauge o latura atractiva unor procese de învatare, de ce sa nu se profite de ea? Scolile vor trebui sa încorporeze strategii inspirate de jocurile video în metodologiile lor pentru a promova principiul „facând si învatând”, ceea e cumva pe dos fata de vechile sau actualele metodologii.

     Apariția noilor tehnologii a atras după sine reconsiderarea teoretică și practică a conceptului de educație, care în acest context susține mai mult decât oricând relația dintre aceasta și transformările sociale.

     Dacă până acum cațiva ani, utilizarea calculatorului ca mijloc didactic era accesibilă doar anumitor instituții educative, astăzi majoritatea școlilor din țară dispun de calculatoare ce sunt totodată conectate la Internet. Astfel, educația se transformă; se poate realiza și online, în contexte formale, nonformale și mai ales informale, contexte despre care vom accentua în continuare câteva aspecte pe care le considerăm relevante.

     În spațiul formal al școlii, dar și în cel nonformal, educația se raportează la anumite finalități foarte bine conturate, în timp ce în sfera informalului acestea sunt subiective și de cele mai multe ori spontane, contextuale. Nu putem vorbi despre educație în adevaratul sens al cuvântului, decât în măsura în care utilizatorul ce deține competențe digitale, vizează prin activitatea sa online conținuturi valoroase pentru dezvoltarea sa personală.

     Receptată din această perspectivă, utilizarea calculatorului în procesul educativ este deosebit de valoroasă, deoarece în contexte formale și nonformale există autoritatea educativa, ori în contextele informale singura autoritate educativă este elevul care a învățat să utilizeze adecvat conținuturile la care are acces folosind calculatorul, se poate autoeduca. Acesta își formează și își perfecționează un sistem de muncă intelectuală, se documentează navigând pe diverse site-uri, elaborează proiecte, lucrări de diverse tipuri, participări la dezbateri, seminarii online etc.

De aceea, subliniem importanța medierii relației elev-lumea virtuală, inițial în cadrul formal și nonformal. Ulterior, elevul va utiliza/procesa din conținuturile realității virtuale doar ceea ce îi este util, evitându-se astfel situațiile cunoscute în care elevii nesupravegheați accesează site-uri nepotrivite.

     Activitățile de tip eTwinning le încadrăm tocmai la confluența dintre educația formală și cea informală. Pornind de la premisa că implicarea elevilor în programe și proiecte educaționale mediate de cadrul didactic inițial, va determina apoi o implicare subiectivă în activități educative de tip online, putem evidenția impactul pozitiv al noilor tehnologii.

     Pus în situația de a-și perfecționa competențele digitale, dar și de a asimila conținuturi ce reflectă o gamă largă de elemente culturale și știintifice, elevul poate să călătorească virtual, să participe la numeroase experimente, să-și însușească elemente muzicale etc.

     Antrenat în cât mai multe activități de acest tip, elevul va avea un anumit orizont cultural de tip"virtual" pe care și-l va perfecționa calitativ continuu, astfel ceea ce propune eTwinning este de fapt un factor decisiv, care declanșează în opinia mea o educație virtuală "de calitate".

     Dacă școala îl va "învăța să învețe" și în realitatea virtuală, autoeducația de mai târziu a elevului, în acest mediu va fi definitorie pentru dezvoltarea personalității sale.