Persoanele cu dizabilitati

Gamificarea în procesul educaţional           Oamenii au astăzi la dispoziţie o mulţime de forme de relaxare şi distracţie:  filme, muzică, jocuri, parcuri de distracţie. Cei interesaţi au investit timp şi bani în a imbunatăţi modul în care ne distrăm. Dar  majoritatea activităţilor din afara sferei recreaţionale au rămas în urmă din acest punct de vedere şi, de aceea, sunt în general considerate plictisitoare şi monotone. În multe ţări sistemul educaţional funcţionează astăzi pe principii anacronice şi multe îndeletniciri sunt la fel de neplăcute la fel cum erau şi acum zeci de ani.           Pe de altă parte elevii zilelor noastre nu merg la şcoală pentru că ei vor să meargă la şcoală. În majoritatea cazurilor ei acceptă să meargă la şcoală pentru că li se spune că trebuie să meargă la şcoală şi părinţii speră ca ei să ajungă să îşi dorească acest lucru. Dar ce îi atrage pe elevi încă din copilărie? Jocurile, "jucăriile". Este de necontestat faptul

     Mă numesc Beznea Gabriela Andreea. Cel mai bine mă definesc prin identitatea mea de gen şi cea profesională: sunt femeie şi sunt studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Psihopedadogie Specială, anul II.     Am trăit şi simţit asta. Am învăţat. Pentru ca să pot transmite mai departe, pentru ca oamenilor să le fie bine cu ei înşişi, dar şi cu alţii; pentru ca oamenii să se cunoască, să se accepte sau să se transforme; pentru ca oamenii să fie fericiţi.     Deși am lucrat cu persoane foarte diferite – de la copii la adulți, de la persoane cu boli somatice sau tulburări emoționale la persoane dornice să se dezvolte, să aibă o viață mai bună, motto-ul meu a fost “indiferent de situația persoanei, poate să-i fie mai bine”, iar eu am fost privilegiată să contribui la acel mai bine.      Am ales să merg pe acest drum deoarece știu că sunt multe persoane care suferă din cauza problemelor emoționale și care ar putea avea multe beneficii dacă ar